În aprilie 2025, România a înregistrat cea mai ridicată rată anuală a inflației din Uniunea Europeană, cu un procent de 4,9%, potrivit datelor publicate recent de Eurostat. Aceasta reprezintă o ușoară scădere față de luna martie, când rata era similară, dar rămâne cea mai mare din întreaga UE. Alte țări cu inflație ridicată au fost Estonia (4,4%) și Ungaria (4,2%).
La nivelul întregii Uniuni Europene, inflația medie anuală a coborât ușor, ajungând la 2,4% în aprilie, comparativ cu 2,5% în martie. În schimb, cele mai mici creșteri de prețuri au fost raportate în Franța (0,9%), Cipru (1,4%) și Danemarca (1,5%).
Din punct de vedere regional, inflația a scăzut în 13 state membre, a rămas stabilă în trei și a urcat în alte 11 țări. În zona euro, serviciile au avut cea mai mare contribuție la inflație, adăugând 1,8 puncte procentuale, urmate de alimente, alcool și tutun (+0,57 pp).
Pe lângă evoluția inflației, România a raportat o stagnare a creșterii economice în primul trimestru al acestui an. Institutul Național de Statistică a publicat o estimare preliminară care arată o creștere aproape zero față de ultimul trimestru din 2024, care, la rândul său, consemnase o creștere de 0,5%. Comparativ cu media zonei euro (+1,2%) și UE (+1,4%), economia României a evoluat mult mai lent.
Potrivit unui raport UniCredit Bank, această performanță economică redusă este influențată în mare parte de declinul industriei germane, un partener comercial important pentru România, care a înregistrat o contracție pentru al patrulea trimestru consecutiv. În același timp, alți parteneri majori precum Italia și Franța au avut creșteri modeste, de 0,6%, respectiv 0,8%.
Printre economiile europene cu cele mai bune rezultate din primul trimestru se numără Irlanda (+10,9%), Polonia (+3,8%), Lituania (+3,2%) și Bulgaria (+3,1%), iar state ca Cehia și Slovacia au înregistrat, de asemenea, ritmuri rapide de creștere.
Diferențele dintre IPC și IAPC
Pentru măsurarea inflației, Eurostat utilizează indicele armonizat al prețurilor de consum (IAPC), care permite compararea directă între țările UE. Acesta se bazează pe consumul tuturor gospodăriilor din interiorul țării, indiferent de naționalitate sau statut, și excluderea consumului ambasadelor străine.
Pe de altă parte, indicele prețurilor de consum (IPC) folosește un principiu „național”, care include cheltuielile consumatorilor rezidenți, indiferent dacă acestea au loc în țară sau în străinătate.
IPC-ul național este structurat pe categorii detaliate de produse alimentare, nealimentare și servicii, în timp ce IAPC folosește o clasificare standardizată european, care grupează cheltuielile în 12 diviziuni majore pentru a asigura comparabilitatea datelor
