În mediul de afaceri au apărut numeroase neclarități privind tratamentul fiscal aplicat diurnelor, indemnizațiilor și altor beneficii acordate angajaților care lucrează în regim de mobilitate. În lipsa unei interpretări unitare, firmele riscă recalculări de taxe, diferențe de plată și penalități, avertizează specialiștii în fiscalitate. Din acest motiv, Camera Consultanților Fiscali (CCF) a transmis Ministerului Finanțelor o adresă oficială, solicitând explicații suplimentare despre modul în care se stabilește plafonul neimpozabil pentru aceste prestații.
Clauza de mobilitate este prevăzută atât în Codul Muncii, cât și în Codul Fiscal, fiind aplicabilă angajaților care nu își desfășoară activitatea într-un singur punct de lucru. Categoria îi include pe cei care călătoresc zilnic către locații diferite, lucrează pe teren sau interacționează direct cu clienții. În astfel de situații, salariații pot primi sume suplimentare, fie în bani, fie sub formă de beneficii în natură.
Legislația actuală stabilește că aceste prestații pot fi neimpozabile în limita unui plafon determinat raportat la indemnizația zilnică de delegare. Cu toate acestea, în practică au apărut interpretări divergente între contribuabili și autorități, mai ales acolo unde activitatea angajatului alternează între muncă la sediu și deplasări.
“Plafonul neimpozabil reglementat de Codul Fiscal în cazul prestației suplimentare primite în baza clauzei de mobilitate este stabilit în funcție de nivelul indemnizației zilnice de delegare/detașare. Totuși, trebuie avut în vedere că delegarea presupune exercitarea temporară a activității într-un alt loc de muncă decât cel prevăzut în contractul individual, în timp ce mobilitatea se caracterizează prin lipsa unui loc fix de muncă, activitatea preponderentă implicând deplasări frecvente.
Astfel, dacă în cazul delegării se poate stabili o indemnizație zilnică, acordată strict pe perioada deplasării, în cazul salariaților mobili se negociază, de regulă, prestații suplimentare lunare, acordate indiferent dacă deplasările au loc zilnic sau doar o parte din lună”, a declarat Luminita Obaciu, membră a Comitetului fiscal din cadrul CCF.
CCF atrage atenția că plafonul trebuie clarificat în special pentru situațiile hibride, în care doar anumite zile sunt petrecute pe teren. În plus, suma neimpozabilă este raportată la nivelul maxim admis al diurnei – indicator calculat pe zi, nu la nivel lunar. Aceasta generează dificultăți în momentul în care deplasările se desfășoară exclusiv în aceeași localitate sau pornesc de la domiciliul salariatului.
Un alt aspect nelămurit privește calculul numărului de zile care se iau în considerare pentru determinarea plafonului, în situația în care angajatul își desfășoară activitatea integral în aria de mobilitate.
Specialiștii din domeniu avertizează că, în eventualitatea unui control fiscal, lipsa unei metodologii uniforme ar putea duce la reîncadrarea sumelor în venituri salariale taxabile, ceea ce ar genera datorii retroactive.
Camera Consultanților Fiscali a solicitat, prin urmare, o opinie oficială din partea Ministerului Finanțelor, care să clarifice aplicarea plafonului zilnic pentru zilele în care salariatul se deplasează doar în localitatea în care se află sediul angajatorului sau domiciliul acestuia, în funcție de locul de plecare.
Organizația subliniază că adoptarea unor norme clare ar elimina riscul interpretărilor diferite și ar ușura procesul de auditare pentru firme.
Documentul transmis Ministerului este disponibil integral pe site-ul Camerei Consultanților Fiscali.
