După aproape două decenii de la introducerea cotei unice, România ar putea reveni la un sistem fiscal progresiv. Tema a revenit în atenția publică, fiind susținută puternic de organismele financiare internaționale, care văd în această schimbare o soluție pentru redresarea bugetară și o distribuție mai echitabilă a poverii fiscale.
Atât Fondul Monetar Internațional, cât și Banca Mondială și Comisia Europeană au transmis că actualul model de impozitare și-a atins limitele. Mesajul este clar: România trebuie să își revizuiască urgent sistemul de taxe și impozite pentru a evita dezechilibrele majore din buget.
Ce înseamnă impozitarea progresivă?
În esență, acest model aplică rate diferite în funcție de nivelul veniturilor. Spre exemplu, un salariu brut de 15.000 de lei ar putea fi impozitat cu 10% pentru primii 10.000 de lei și cu 16% pentru restul. Astfel, impozitul total ar fi de 1.150 de lei, față de 1.600 de lei în cazul unei cote unice de 16%. Diferența de 450 de lei rămâne în buzunarul contribuabilului.
Confuzii frecvente în jurul subiectului
O parte din rezistența față de ideea unui sistem progresiv vine din interpretări eronate. Mulți cred că o cotă superioară s-ar aplica întregului venit, și nu doar sumei care depășește pragul stabilit. De asemenea, se presupune că impozitul se calculează pe salariul brut, ignorând faptul că acesta se aplică doar după deducerea contribuțiilor obligatorii, adică pe o bază mai mică cu aproximativ 35%.
Impactul asupra veniturilor mici
Dacă este conceput corect, sistemul progresiv nu doar că nu afectează angajații cu salarii reduse, ci poate duce chiar la o creștere a veniturilor nete pentru aceștia. Și în prezent există mecanisme de corecție, cum ar fi deducerile pentru salariul minim sau pentru întreținerea unor persoane.
Exemplele arată că, uneori, un salariu foarte puțin mai mare decât cel minim poate genera un venit net mai mic, din cauza pierderii anumitor deduceri – o inechitate pe care un sistem progresiv ar putea-o corecta.
Model simplificat cu două trepte
Experții propun soluții ușor de aplicat, cum ar fi un model în două trepte – 10% și 16% – care ar elimina capcanele fiscale și ar menține sistemul ușor de gestionat. Un astfel de cadru ar contribui la o relație mai clară și predictibilă între stat și contribuabili.
Contextul actual impune o decizie
Cota unică, introdusă în 2005 pentru a stimula investițiile și a simplifica taxarea, a fost eficientă într-un anumit context economic. Însă în 2025, România se confruntă cu provocări bugetare serioase, inegalități sociale accentuate și angajamente europene ferme care necesită o abordare diferită.
Inclusiv Theodor Stolojan, inițiatorul cotei unice, a declarat că România trebuie să ia în calcul înlocuirea acesteia cu un sistem mai adaptat realităților actuale.
Presiune externă și internă
Într-un raport recent, Comisia Europeană a subliniat că România este singura țară aflată în procedură de deficit excesiv care nu a pus în aplicare reforme fiscale semnificative. FMI și Banca Mondială au pledat, la rândul lor, pentru creșterea veniturilor bugetare, inclusiv prin regândirea modului de impozitare a veniturilor personale.
Decizia aparține politicienilor
Deși din punct de vedere tehnic argumentele sunt solide, schimbarea depinde de voința politică. Partidele aflate în negocieri pentru formarea unui nou guvern au opinii diferite: unele susțin continuarea cu cota unică, altele promovează trecerea la progresivitate.
