Fiscalitatea, predictibilitatea legislativă și relația dintre administrația fiscală și mediul de afaceri rămân teme importante pentru antreprenorii din România. Într-un interviu acordat AlbaBusiness, Elena Nicoleta Curta, fost șef al Finanțelor Alba, vorbește despre principalele provocări cu care se confruntă companiile, despre modul în care administrația fiscală poate sprijini conformarea voluntară și despre schimbările necesare pentru un climat economic mai predictibil.
Discuția abordează teme precum presiunea fiscală, digitalizarea ANAF, reducerea birocrației, relația dintre contribuabili și autorități, investițiile și perspectivele mediului de afaceri din județul Alba și din România. Elena Nicoleta Curta explică, de asemenea, de ce stabilitatea regulilor fiscale și un dialog mai eficient între stat și antreprenori sunt importante pentru deciziile de business.
- Privind în urmă asupra carierei dumneavoastră, care considerați că au fost cele mai importante etape profesionale care v-au format ca lider?
Am avut șansa să văd lucrurile din perspective diferite, cred că acesta este unul dintre cele mai mari avantaje ale mele. Am lucrat în mediul privat, am construit o afacere, am înțeles provocările antreprenorilor, iar apoi am condus Administrația Județeană a Finanțelor Publice Alba.
Fiecare etapă m-a învățat ceva. Mediul privat m-a învățat responsabilitatea și faptul că fiecare decizie are consecințe directe. Experiența din administrație mi-a oferit o altă perspectivă și mi-a confirmat că instituțiile funcționează bine atunci când există leadership, comunicare și respect față de oameni.
Pentru mine, leadershipul nu înseamnă funcție. Înseamnă încredere, asumare și capacitatea de a găsi soluții.
- Cum descrieți experiența de la conducerea Administrației Județene a Finanțelor Publice Alba și care sunt principalele lecții pe care le-ați desprins?
A fost o provocare profesională pe care mi-am dorit să o trăiesc. Mi-a oferit ocazia să văd administrația fiscală din interior și să înțeleg cât de mult poate influența leadershipul modul în care funcționează o instituție.
Venind din mediul privat mi-a fost foarte usor, știam perspectiva contribuabilului. Am încercat să aduc această perspectivă și în interiorul instituției, pentru că am fost convinsă că administrația și mediul de afaceri trebuie să comunice mai mult.
De aceea am organizat întâlniri cu profesioniștii contabili și cu reprezentanții mediului de afaceri. Au fost întâlniri de lucru, în care oamenii au venit cu probleme concrete din activitatea lor, iar noi am oferit explicații și clarificări punctuale. Am considerat că acesta este rolul unei administrații moderne: să asculte, să răspundă și să prevină, acolo unde este posibil, apariția unor probleme.
La momentul respectiv au existat și interpretări.
Eu prefer însă să mă uit la rezultate. Cei care au participat la acele întâlniri știu foarte bine care a fost scopul lor și cât de utile au fost.
Poate cea mai importantă concluzie cu care am rămas este că schimbarea începe întotdeauna cu leadershipul. Este foarte ușor să privești lucrurile doar din interiorul unei instituții. Mult mai important este să înțelegi și perspectiva celui care se află de cealaltă parte,
- Care este, în opinia dumneavoastră, cea mai mare provocare fiscală cu care se confruntă astăzi companiile din România?
Haideți să fim serioși. Astăzi cea mai mare provocare pentru mediul de afaceri este presiunea fiscală tot mai mare.
Într-un timp relativ scurt, antreprenorii au fost nevoiți să suporte majorări de taxe și impozite, costuri mai mari cu energia și alte cheltuieli care le afectează direct activitatea.
Problema este că această presiune fiscală vine la pachet cu lipsa de predictibilitate.
Cred că mediul de afaceri înțelege că statul are nevoie de venituri la buget. Nimeni nu contestă acest lucru. Dar există o diferență între a adopta măsuri fiscale și a crea un climat de impredictibilitate.
Antreprenorii au nevoie de reguli clare, anunțate din timp și de stabilitate. O afacere nu poate fi construită atunci când regulile se schimbă în timpul jocului.
Și cred că înaintea oricărei modificări fiscale importante ar trebui să existe o consultare reală cu mediul de afaceri, prin organizațiile patronale și structurile reprezentative, cum este IMM România. Consultarea nu slăbește decizia. O face mai bună.
- Cum apreciați nivelul actual al conformării voluntare și ce ar putea face statul pentru a-l îmbunătăți?
Din experiența mea, antreprenorii respectă legea și își îndeplinesc obligațiile fiscale. Cred că este important să spunem acest lucru, pentru că uneori se creează impresia că mediul de afaceri trebuie privit permanent cu suspiciune. Eu nu împărtășesc această abordare.
Cred că statul ar avea de câștigat dacă ar pune un accent mai mare pe prevenție, îndrumare și dialog. Un contribuabil bine informat va face mai puține greșeli decât unul care află că a greșit abia în timpul unui control.
Conformarea voluntară nu se construiește prin teamă. Se construiește prin încredere.
- În ce măsură digitalizarea ANAF a schimbat relația dintre administrația fiscală și contribuabili?
S-au făcut pași în direcția digitalizării și este normal să recunoaștem acest lucru. Dar digitalizarea nu înseamnă doar să muți o procedură din hârtie în calculator. Digitalizarea înseamnă să simplifici munca atât pentru contribuabil, cât și pentru funcționar.
Astăzi există încă proceduri greoaie care consumă timp inutil. Nu ghișeul este problema, ci modul în care este organizată activitatea din spatele lui. Dacă păstrezi aceleași fluxuri de lucru și doar folosești un calculator, contribuabilul nu va simți o schimbare reală.
În același timp, antreprenorii nu își doresc să dispară relația cu administrația. Dimpotrivă. Au nevoie să poată discuta cu un specialist și să primească un răspuns aplicat situației lor, nu să fie trimiși dintr-un telefon în altul sau să li se citească un articol din Codul fiscal.
Cred că adevărata digitalizare înseamnă tehnologie, proceduri simple și oameni bine pregătiți. Abia atunci contribuabilul va simți că relația cu administrația fiscală s-a schimbat cu adevărat.
- Care sunt cele mai frecvente greșeli pe care le observați în activitatea antreprenorilor din perspectiva obligațiilor fiscale?
Din experiența mea, una dintre cele mai frecvente greșeli este că antreprenorii iau decizii importante și abia după aceea discută cu contabilul, consultantul fiscal sau cu alți specialiști care îi pot ajuta să vadă toate implicațiile acelei decizii.
Eu cred că ordinea ar trebui să fie invers. Atunci când urmează o investiție, o reorganizare sau o decizie cu impact financiar, este bine să te consulți cu oamenii care au competența necesară.
O discuție la momentul potrivit poate evita costuri și probleme care ulterior sunt mult mai greu de rezolvat.
Și mai este un lucru pe care îl spun des: o afacere nu are probleme pentru că plătește taxe. Are probleme atunci când nu își gestionează corect resursele și nu își planifică din timp deciziile.
- Ce schimbări legislative considerați că ar avea cel mai mare impact pozitiv asupra mediului de afaceri?
În primul rând, avem nevoie de stabilitate. Antreprenorii trebuie să știe din timp ce urmează să se schimbe și să existe o consultare reală cu mediul de afaceri, prin organizațiile patronale și structurile reprezentative, cum este IMM România.
Din punctul meu de vedere, sunt și câteva măsuri care merită analizate: ridicarea plafonului pentru microîntreprinderi, o reașezare a impozitării dividendelor și extinderea mecanismului de taxare inversă în domeniile în care și-a demonstrat eficiența.
Consultarea nu slăbește decizia. O face mai bună. Cei care lucrează zi de zi în economie văd, de multe ori, efectele unei măsuri înainte ca aceasta să fie adoptată.
- Cum vedeți echilibrul dintre controlul fiscal și rolul de partener al administrației față de contribuabil?
Nu cred că trebuie să alegem între control și parteneriat. O administrație fiscală modernă are nevoie de ambele. Evaziunea fiscală trebuie combătută ferm. Aici nu cred că există loc de compromis. În același timp, nu putem pleca de la premisa că fiecare contribuabil este un potențial evazionist.
Eu am privit întotdeauna contribuabilul ca pe un partener. Poate și pentru că, înainte să conduc administrația fiscală, am fost de partea cealaltă a mesei și cunosc foarte bine provocările mediului de afaceri. Este foarte ușor să vorbești despre mediul de afaceri dintr-un birou. Mai greu este să conduci o companie, să plătești salarii și să îți asumi toate riscurile. Cred că experiența din mediul privat schimbă complet perspectiva asupra contribuabilului.
Autoritatea unei instituții nu este dată de distanța față de contribuabil, ci de încrederea pe care reușește să o construiască.
- Care sunt domeniile economice cu cel mai mare potențial de dezvoltare în județul Alba în următorii ani?
Alba are un avantaj important: are oameni care muncesc și antreprenori care investesc. De aici trebuie să plecăm. Avem companii solide în industria alimentară, în prelucrarea lemnului, în pielărie și în alte domenii care au demonstrat că pot rămâne competitive. Dar cred că următorul pas trebuie să fie dezvoltarea prin investiții noi și prin utilizarea inteligentă a fondurilor europene.
Orașele și comunitățile care vor reuși să atragă finanțări europene pentru infrastructură, educație și dezvoltare economică vor avea un avantaj real în următorii ani.
Fondurile europene nu sunt un scop în sine. Sunt o oportunitate. Diferența o face capacitatea administrației de a le transforma în proiecte care produc dezvoltare.
- Cum poate deveni județul Alba mai atractiv pentru investițiile private și investițiile străine?
Cred că, înainte de toate, trebuie să înțelegem un lucru: investitorii nu caută privilegii. Caută seriozitate, predictibilitate și o administrație care înțelege cum funcționează mediul de afaceri.
Este foarte ușor să vorbești despre investiții. Mai greu este să construiești o companie, să plătești salarii, taxe și să îți asumi, lună de lună, toate riscurile unei afaceri. Cred că experiența din mediul privat schimbă fundamental perspectiva unui lider din administrație.
Administrația nu trebuie să convingă investitorii să vină. Trebuie să creeze condițiile pentru ca aceștia să aleagă județul Alba și, odată ajunși aici, să nu aibă motive să plece. În județ avem exemple foarte bune de comunități care au reușit să atragă investiții importante și se văd rezultatele. Avem însă și zone unde există un potențial mult mai mare decât ceea ce s-a valorificat până acum. Diferența o face, de cele mai multe ori, viziunea administrației și capacitatea ei de a crea un mediu în care investițiile să se dezvolte. În final, cred că dezvoltarea economică nu vine din discursuri despre investiții. Vine din decizii bune, din infrastructură, din utilizarea inteligentă a fondurilor europene și dintr-o administrație care înțelege că succesul mediului de afaceri înseamnă, de fapt, succesul întregii comunități.
- Ce rol joacă predictibilitatea fiscală în decizia unui investitor de a intra pe piața românească?
Are un rol decisiv. Un investitor poate accepta un nivel mai ridicat al taxelor dacă știe că regulile rămân aceleași o perioadă rezonabilă de timp. Problema apare atunci când regulile se schimbă frecvent și fără o perioadă reală de adaptare. O investiție nu se gândește pe șase luni, ci pe cinci, zece sau chiar douăzeci de ani.
Încrederea este una dintre cele mai importante resurse ale unei economii. Iar încrederea nu se câștigă prin declarații, ci prin predictibilitate și consecvență.
- Cum evaluați gradul de pregătire al administrației publice pentru provocările economiei digitale?
S-au făcut pași înainte, dar cred că mai avem mult de lucru. Tehnologia se cumpără. Mentalitatea se schimbă mult mai greu.
Putem avea cele mai performante sisteme informatice, dar dacă procedurile rămân aceleași și oamenii continuă să lucreze la fel ca acum douăzeci de ani, contribuabilul nu va simți o diferență reală.
Digitalizarea nu înseamnă doar calculatoare și aplicații. Înseamnă proceduri mai simple, decizii mai rapide și oameni pregătiți să folosească eficient aceste instrumente.
- Ce impact credeți că vor avea inteligența artificială și automatizarea asupra administrației fiscale?
Cred că inteligența artificială va schimba fundamental administrația fiscală. Nu pentru că va înlocui oamenii, ci pentru că îi va obliga să lucreze diferit. Analiza unor volume foarte mari de date se va face în câteva minute, nu în câteva zile. Asta înseamnă decizii mai rapide, controale mai bine fundamentate și o utilizare mult mai eficientă a resurselor.Dar tehnologia, singură, nu rezolvă nimic.
Dacă îi ceri unui sistem inteligent să lucreze după proceduri învechite, vei obține doar o birocrație digitalizată. Inteligența artificială nu va înlocui competența. Dimpotrivă. Va scoate și mai mult în evidență diferența dintre oamenii care sunt pregătiți și cei care refuză să evolueze.
- Care sunt cele mai importante competențe pe care trebuie să le aibă liderii instituțiilor publice în următorul deceniu?
Cred că un conducător al unei instituții publice trebuie, înainte de toate, să știe să asculte și să ia decizii. Oamenii nu mai urmează o funcție. Urmează un lider în care au încredere.
Leadershipul nu înseamnă să ai toate răspunsurile. Înseamnă să știi să comunici, să îți asumi deciziile și să creezi o echipă care performează.
Și mai cred ceva. Un om care ia decizii pentru mediul de afaceri ar trebui să înțeleagă cum funcționează mediul de afaceri. Experiența practică schimbă perspectiva. Altfel, riști să iei decizii foarte bune pe hârtie, dar complet rupte de realitate.
- Cum poate fi redusă birocrația fără diminuarea capacității statului de a combate evaziunea fiscală?
Cred că birocrația se reduce atunci când statul începe să aibă încredere în propriile sisteme. Statul nu ar trebui să ceară contribuabilului informații pe care le deține deja sau pe care le poate obține prin schimbul de date dintre instituții. Dacă instituțiile comunică între ele, contribuabilul nu mai trebuie să fie curierul statului.
În același timp, nu este suficient să colectăm volume uriașe de informații. Important este să avem oameni care știu să le interpreteze și să le folosească inteligent.
Combaterea evaziunii fiscale nu înseamnă mai multă birocrație pentru contribuabilii corecți. Înseamnă să identifici mai bine zonele de risc și să îți concentrezi resursele acolo unde există cu adevărat probleme. Un stat eficient nu este cel care cere cele mai multe documente. Este cel care știe cel mai bine să folosească informațiile pe care deja le are.
- Ce recomandări aveți pentru antreprenorii aflați la început de drum din punct de vedere financiar și fiscal?
Primul meu sfat este să nu trateze contabilitatea și fiscalitatea ca pe o obligație pe care o rezolvă la finalul lunii. Sunt instrumente care îi ajută să ia decizii bune.
Al doilea sfat este să nu ia decizii importante fără să se consulte cu oamenii potriviți. O discuție cu contabilul, consultantul fiscal sau cu un specialist poate preveni costuri și probleme care ulterior sunt mult mai greu de rezolvat.
Și le-aș mai spune un lucru: să fie atenți la lichidități. Profitul este important, dar o afacere se poate bloca foarte repede dacă nu își gestionează corect fluxul de numerar.
- Care sunt cele mai importante greșeli pe care le fac companiile în relația cu autoritățile fiscale?
Cred că una dintre greșeli este să intre în relația cu autoritatea fiscală fie cu teamă, fie cu ideea că trebuie să găsească „persoana potrivită” pentru a-și rezolva problema.
Există încă această mentalitate: „mai bine nu mă contrazic cu autoritatea, pentru că s-ar putea să mă coste”. Nu cred că este sănătos. Un contribuabil care își cunoaște drepturile și își poate susține poziția cu argumente și documente nu trebuie să evite o discuție profesională doar de teamă că va fi privit diferit.
În același timp, nici soluția nu poate fi să înlocuim mecanismele instituționale cu relațiile personale. Este firesc să cauți un specialist competent atunci când ai o problemă, dar nu ar trebui să depinzi de cine cunoști pentru a primi un răspuns corect.
Cred că relația sănătoasă este una de respect reciproc, dar și de fermitate. Compania trebuie să își cunoască obligațiile și drepturile, să își susțină poziția atunci când are argumente, iar autoritatea trebuie să aplice legea unitar și profesionist.
RESPECTUL FAȚĂ DE AUTORITATE NU ÎNSEAMNĂ SĂ MERGI CU CAPUL PLECAT.
- Cum apreciați colaborarea dintre administrația publică și mediul de afaceri la nivel local?
Cred că există loc de mult mai bine.
Mediul de afaceri are nevoie de o administrație care comunică mai bine între instituții și care înțelege că timpul antreprenorului este o resursă la fel de importantă ca timpul funcționarului.
De multe ori, contribuabilul este pus în situația de a merge dintr-o instituție în alta pentru documente pe care statul le deține deja. Asta nu înseamnă colaborare între instituții. Înseamnă transferul birocrației către contribuabil.
Cred că adevărata colaborare începe în momentul în care instituțiile lucrează între ele, astfel încât contribuabilul să nu mai fie nevoit să facă acest lucru în locul lor.
- Ce proiecte sau reforme considerați că ar trebui prioritizate la nivel național pentru creșterea competitivității economiei românești?
Cred că sunt trei priorități.
⮚Prima este infrastructura.
⮚A doua este accelerarea digitalizării administrației publice. Nu pentru că digitalizarea este la modă, ci pentru că înseamnă mai puțin timp pierdut, costuri mai mici și servicii mai bune atât pentru cetățeni, cât și pentru companii.
⮚Iar a treia este utilizarea inteligentă a fondurilor europene. România are la dispoziție resurse importante. Provocarea nu este să le accesăm, ci să le transformăm în investiții care generează dezvoltare pe termen lung.
- Care este rolul educației financiare și fiscale în dezvoltarea unei economii sănătoase?
ARE UN ROL ESENȚIAL.
O economie sănătoasă începe cu oameni care înțeleg cum funcționează finanțele, ce înseamnă responsabilitatea fiscală și cum se iau decizii economice corecte.
Cred că educația financiară ar trebui să înceapă din școală. Nu pentru a forma contabili sau consultanți fiscali, ci pentru a forma oameni care înțeleg valoarea banilor, a muncii și a responsabilității.
Un contribuabil informat ia decizii mai bune. Un antreprenor bine pregătit dezvoltă afaceri mai solide. Iar toate acestea se văd, în timp, în sănătatea economiei.
- Dacă ați putea implementa o singură reformă fiscală, care ar fi aceea și de ce?
Dacă ar fi să aleg o singură reformă, aș alege predictibilitatea fiscală. Poate nu pare spectaculoasă, dar cred că ar avea cel mai mare impact asupra economiei.
Antreprenorii nu cer tratamente preferențiale și nici schimbări permanente. Cer reguli clare, stabile și timp suficient pentru a se adapta atunci când apar modificări.
O legislație predictibilă înseamnă mai multă încredere, investiții pe termen lung și, în final, o conformare voluntară mai bună. Cred că acesta este câștigul pentru toată lumea.
- Cum vedeți evoluția economiei românești în următorii cinci ani?
Nu sunt foarte optimistă și cred că ar fi ipocrit să spun altceva.
Traversăm o perioadă în care incertitudinea este foarte mare. Avem un context politic complicat, măsuri fiscale care se schimbă frecvent, presiuni asupra costurilor cu energia, iar toate acestea afectează încrederea investitorilor și a mediului de afaceri. În plus, vedem că inclusiv instituțiile statului sunt vulnerabile. Atunci când apar situații precum atacurile cibernetice care au blocat funcționarea unor sisteme publice, este evident că mai avem mult de recuperat și la capitolul reziliență administrativă.
Cu toate acestea, nu cred că soluția este să devenim pesimiști. Cred că trebuie să fim lucizi. România are antreprenori foarte buni și companii care au demonstrat că pot performa chiar și în perioade dificile.
Diferența o va face capacitatea statului de a crea un mediu predictibil și de a lua decizii responsabile. Dacă vom continua să schimbăm regulile de la un an la altul, va fi foarte greu să vorbim despre investiții și dezvoltare pe termen lung.
Eu cred că economia românească poate crește, dar nu prin optimism declarat, ci prin decizii bune și prin respect față de cei care produc valoare în această țară. Nu are rost să cosmetizăm realitatea. Problemele există, dar tocmai de aceea trebuie să vorbim despre soluții.
- Ce sfat le-ați oferi managerilor care conduc organizații într-un context economic tot mai volatil?
Cred că liderii trebuie să fie, înainte de toate, flexibili. Astăzi lucrurile se schimbă foarte repede, iar capacitatea de adaptare face diferența.
Le-aș spune să nu ia decizii doar privind cifrele dintr-un raport. În spatele fiecărui rezultat sunt oameni, iar echipele motivate fac diferența în orice organizație.
Și le-aș mai spune ceva: să nu le fie teamă să comunice. În perioade dificile, oamenii nu așteaptă ca liderul să aibă toate răspunsurile. Așteaptă sinceritate, direcție și încrederea că există un plan.
- Ce valori considerați că trebuie să definească un funcționar public modern și un lider autentic?
Pentru mine sunt câteva valori care nu se negociază: integritatea, profesionalismul și respectul față de oameni.
Un funcționar public trebuie să înțeleagă că lucrează în serviciul cetățeanului. Iar un lider autentic nu își măsoară autoritatea prin funcția pe care o ocupă, ci prin încrederea pe care reușește să o construiască în jurul lui.
Cred că oamenii urmează mai ușor un lider care explică, ascultă și își asumă responsabilitatea decât unul care conduce doar prin autoritate.
- Dacă ați transmite un singur mesaj comunității de afaceri din Alba prin intermediul AlbaBusiness, care ar fi acesta?
Le-aș spune, în primul rând, să aibă încredere în ceea ce construiesc. Știu că nu este ușor să fii antreprenor în România. Provocările sunt multe și, uneori, schimbările apar mai repede decât ne-am dori.
Dar am cunoscut în județul Alba foarte mulți oameni care au demonstrat că seriozitatea, munca și perseverența dau rezultate.
Cred că viitorul se construiește prin colaborare. Între antreprenori, între profesioniști, între instituții și mediul de afaceri. Atunci când fiecare își face partea cu responsabilitate și există dialog, întreaga comunitate are de câștigat.
Și, dacă ar fi să rezum totul într-o singură idee, aceasta ar fi: nu putem construi o economie puternică fără încredere. Încredere între oameni, între instituții și între stat și mediul de afaceri.
