Plata dividendelor în numerar în mai multe tranșe poate respecta plafonul legal de 10.000 de lei pe zi, însă modul în care sunt stabilite și efectuate plățile poate ridica probleme în cazul unui control fiscal. Dacă tranșele sunt considerate o împărțire artificială a unei singure obligații de plată, acestea pot fi încadrate drept plăți fragmentate și sancționate.
Regulile privind operațiunile în numerar stabilesc limite pentru plata dividendelor către persoane fizice, însă simplul fapt că fiecare retragere este sub plafon nu înseamnă automat că operațiunea este în afara oricărui risc fiscal.
În practică, diferența dintre plăți distincte și fragmentarea artificială a unei plăți poate deveni esențială, în funcție de modul în care sunt documentate și de circumstanțele concrete ale operațiunilor.
Ce plafon se aplică la plata dividendelor în numerar
Potrivit regulilor prezentate în materialul de referință, o societate poate achita dividende în numerar către aceeași persoană fizică în limita a 10.000 de lei pe zi.
Plafonul se raportează la beneficiar, astfel că societatea nu poate depăși limita zilnică aplicabilă prin efectuarea mai multor plăți către aceeași persoană în aceeași zi.
Problema apare atunci când o sumă mai mare este împărțită în mai multe operațiuni succesive doar pentru a evita limita legală.
Nu orice plată în tranșe înseamnă automat o încălcare
Faptul că dividendele sunt achitate în mai multe tranșe nu înseamnă, prin el însuși, că există o încălcare a legii.
Contează de ce sunt realizate plățile separat și dacă acestea reprezintă obligații distincte sau o singură sumă împărțită artificial.
Astfel, o societate care are de achitat dividende poate efectua plăți succesive, însă trebuie avut în vedere că operațiunile pot fi analizate împreună în cazul unui control.
În situația în care autoritățile fiscale apreciază că împărțirea a fost făcută exclusiv pentru evitarea plafonului, plățile pot fi tratate ca fiind fragmentate.
Cum poate ajunge ANAF să considere că plata a fost fragmentată
Un element important îl reprezintă documentele care stau la baza acordării dividendelor.
Mai multe hotărâri AGA pentru sume similare, adoptate într-un interval scurt și fără o justificare economică distinctă, pot ridica întrebări cu privire la caracterul real separat al obligațiilor de plată.
Cu alte cuvinte, nu este suficient ca documentele să indice formal mai multe operațiuni dacă, în realitate, acestea reprezintă aceeași obligație împărțită în tranșe pentru a evita plafonul de numerar.
Contextul și justificarea economică a plăților devin astfel importante.
Ce risc există în cazul depășirii plafonului
În situația în care operațiunea este încadrată drept plată fragmentată prin încălcarea plafonului legal, sancțiunea indicată în materialul de referință este de 25% din suma care depășește plafonul, dar nu mai puțin de 500 de lei.
De aceea, o strategie bazată exclusiv pe împărțirea dividendelor în mai multe retrageri sub plafon poate genera un risc fiscal dacă autoritățile consideră că scopul real a fost evitarea limitei.
Exemplu: când situația poate ridica semne de întrebare
Spre exemplu, dacă unei persoane i se cuvin dividende într-o sumă mai mare decât plafonul zilnic și societatea stabilește succesiv mai multe plăți în numerar, fiecare sub 10.000 de lei, trebuie analizat dacă aceste plăți au o justificare distinctă.
Dacă operațiunile sunt efectuate într-un mod care indică faptul că aceeași sumă a fost împărțită artificial pentru a permite plata în numerar, există riscul ca acestea să fie privite ca o singură obligație fragmentată.
În schimb, existența unor plăți distincte nu trebuie confundată automat cu o încălcare. Încadrarea depinde de situația concretă și de documentele care justifică operațiunile.
De ce contează hotărârile AGA și documentele societății
Documentația societății poate avea un rol important în justificarea modului în care sunt acordate și achitate dividendele.
În cazul unor hotărâri AGA succesive, analiza nu se limitează neapărat la existența formală a unor documente separate. Pot fi relevante intervalul dintre hotărâri, valorile stabilite și existența unei justificări economice pentru separarea obligațiilor.
Prin urmare, documentarea corectă a dividendelor și respectarea regulilor privind operațiunile în numerar sunt esențiale pentru reducerea riscului de reîncadrare a plăților.
Concluzie: plafonul de 10.000 de lei nu trebuie privit izolat
Pentru dividendele plătite în numerar, limita de 10.000 de lei pe zi către aceeași persoană fizică reprezintă reperul principal.
Totuși, respectarea formală a plafonului la fiecare operațiune nu elimină automat riscul fiscal. Dacă mai multe plăți sunt considerate de autorități drept o singură obligație împărțită artificial, acestea pot fi încadrate ca plăți fragmentate.
Pentru societăți și administratori, diferența dintre o plată în tranșe justificată și o fragmentare artificială poate deveni astfel decisivă în cazul unui control fiscal.
