În plin val de măsuri de austeritate impuse românilor, statul român transmite un mesaj cinic: „Strângeți cureaua, dar nu tuturor!”. În timp ce profesorii, medicii și angajații din administrație se confruntă cu înghețări de salarii și tăieri de sporuri, TAROM, o companie falimentară, a decis să dubleze indemnizațiile membrilor Consiliului de Administrație, ajungând la aproape 25.000 de lei brut/lună.
Selectivitate scandaloasă în vremuri de criză
Într-un context marcat de tăieri bugetare și reforme impopulare, votul pentru majorarea indemnizațiilor la TAROM ridică semne serioase de întrebare. Ministerul Transporturilor, ROMATSA și CN Aeroporturi București au aprobat creșterea remunerației lunare de la 12.500 lei la 24.148 lei brut, fără vreo garanție de redresare reală a companiei.
Această decizie vine exact în perioada în care Guvernul promovează „austeritatea selectivă”, vizând reducerea cheltuielilor din sistemul public. Cu alte cuvinte, austeritatea e pentru personalul de rând. Pentru cei numiți politic? Răsplată.
TAROM – simbolul eșecului managerial de stat
TAROM a acumulat pierderi masive, de peste 3 miliarde lei în perioada 2008–2023. Este o companie menținută artificial în viață, fără profit operațional de 15 ani, cu restructurări ratate și promisiuni repetate de relansare. Chiar și în cel mai optimist scenariu pentru 2024, cu un posibil profit estimat la 278 milioane lei, nu există nicio justificare economică solidă pentru dublarea indemnizațiilor înaintea oricărei dovezi de redresare reală.
Monica Săsărman – un caz emblematic: Fără experiență în domeniul aviației, dar cu spate politic
Numirea Monicăi Săsărman în Consiliul de Administrație al TAROM reflectă perfect sistemul clientelar care sufocă instituțiile publice. Avocată din Bistrița, fost secretar de stat la Ministerul Dezvoltării, Săsărman nu are nicio experiență în domeniul aviației. A ajuns în funcție în locul unui profesionist cu carieră în domeniu, respectiv pilotul George Rotaru, care a fost schimbat pentru că nu avea susținere politică.
Recompensată inițial cu o indemnizație de 12.500 lei/lună, Săsărman face parte acum din „lotul de elită” care beneficiază de dublarea veniturilor, în timp ce în România se vorbește despre reforme, sacrificii și sustenabilitate bugetară.
Ce o recomandă pentru această poziție? Apartenența politică și loialitatea în rețelele de partid, nu competența sau performanța.
Ipocrizie instituționalizată: Sacrificii pentru unii, beneficii pentru alții
În paralel, și la Compania Națională Aeroporturi București s-au votat majorări uriașe, până la aproape 70.000 lei brut/lună pentru membrii CA. Aceleași instituții care justifică tăierile din educație, sănătate și administrație publică locale aprobă, fără reținere, măriri de zeci de mii de lei la vârful companiilor de stat.
Aceasta nu mai este doar o discrepanță. Este o ofensă directă la adresa celor care susțin cu adevărat sistemul, dar sunt tratați cu dispreț.
Austeritate pe hârtie, opulență în realitate
Deciziile recente privind TAROM ilustrează clar direcția actualei guvernări:
-Austeritate impusă la bază, în numele responsabilității fiscale;
-Generozitate auto-atribuită la vârf, fără justificări de performanță;
-Numiri politice în funcții strategice, indiferent de competențe.
Într-o Românie care se vrea reformată și eficientă, TAROM rămâne exemplul viu al falimentului bine remunerat și al clasei privilegiate care nu cunoaște criza decât ca pretext pentru a cere mai mult.
Deci: austeritate? Pentru ei, nu contează. Pentru restul, sigur
